Tag Archives: interviu

Interviu cu Daniel Craciun

Interviul a fost realizat de Bogdan Teodorescu:

B.T.: Cand ati auzit prima data cuvantul arta?

D.C.: Am auzit cred ca in jurul varstei de 7 ani de cuvantul arta.

B.T.: De ce ati ales sa faceti arta? Ati putea renunta sa faceti arta si in ce conditii?

D.C.: Am ales sa fac arta pentru ca asta am simtit, dar si pentru ca m-am nascut intr-o familie de artisti. N-as renunta la arta decat in urma unei afectiuni fizice sau psihice nereparabile.

B.T.: Ati putea sa explicati, in cateva cuvinte, cuiva (din afara domeniului) care este importanta artei?

D.C.: As explica oricui ca importanta artei este de a-l inalta si a-l pune in fata unor reflectii asupra lumii care il inconjoara.

B.T.: Ce reprezinta pentru dumneavoastra termenul de “original”?

D.C.: Original in arta este sa incerci cu orice pret sa te diferentiezi de restul, dar conditia este sa primeze calitatea si regulile meseriei. Preferabil este sa fii poate mai putin original decat sa faci fie si circ numai ca sa se auda de tine, caci timpul cerne pana la urma valoarea de nonvaloare sau speculatie. Original este insa si ceva care mai tarziu sa poata fi sursa de emulatie si, de ce nu, de inspiratie.

B.T.: Credeti ca originalitatea tine in mod obligatoriu de noile medii de lucru(tehnica)?

D.C.: Originalitatea nu tine de noile media neaparat – caci noi media vor mai fi –, ci de viziune, conceptie si de modul cum inovezi in cadrul unei media, sau cum faci sa interactioneze diverse media (tehnici).

B.T.: Care credeti ca este locul si rolul artei contemporane romanesti in peisajul artistic international? Unde va plasati propria creatie?

D.C.: Rolul artei romanesti chiar la 21 de ani dupa 1989 este inca greu sesizabil pe plan mondial, dar parca ceva mai vizibil de ceva vreme, intrucat institutii de promovare private, sau parteneriatul public-privat, au devenit active si vizibile si au inceput sa-si indeplineasca menirea in afara tarii prin organizarea unor expozitii si participarea la mari targuri internationale cu artisti care au ceva de spus (in sensul unor inoiri estetice). Este de asteptat ca sa fie promovate atent si noi valori originale (le asteptam sa apara) sau artisti si demersuri care merita, dar inca nu au fost propuse pietei internationale de arta. Este laudabila si initiativa unor ICR-uri de a crea parteneriate cu institutii  de profil similare din strainatate, plecand de la punerea in valoare a creatiei unor plasticieni contemporani. Este de dorit si crearea unor proiecte muzeale, din partea unor curatori, sau implicarea mai activa a ONG-urilor in proiecte de factura internationala. Din pacate nu am mai produs valori de ordin international la nivelul lui Brancusi sau Brauner.

Cat despre mine ca artist, m-as situa actualmente in apropierea noului simbolism si a post-expresionismului. De asemenea, cred si incerc sa abordez, la nivelul tehnicilor mixte, noi modalitati de a le pune pe acestea in valoare.

B.T.: Ce credeti ca ati putea schimba in relatia publicului din Romania cu arta contemporana romaneasca?

D.C.: Nu mi-am pus problema asa transant, intrucat publicul ce merge catre arta actuala e foarte restrans si inca in formare la nivelul intelegerii formelor artei contemporane. Ar fi de dorit ca, pe masura ce acest public va deveni mai numeros si mai matur, eu si alti confrati de breasla sa interactionam mai direct cu el, sa-l facem parte intr-un dialog efectiv si sincer chiar daca, provocat, acest public ar putea reactiona de o maniera hilara uneori. E de preferat asta decat o reactie cuminte, timida si fals curtenitoare a acestuia (mascand de fapt o neintelegere reala a creatiei pe care o recepteaza in expozitie). Acum sigur ca exista – si intotdeauna vor fi – artisti care nu lucreaza pentru publicul contemporan lor, ci doar pentru propria lor bucurie sau eventual pentru un viitor public.

B.T.: Unde va vedeti din punct de vedere al creatiei peste 5 ani, dar peste 10 ani?

D.C.: Nu pot sa-mi dau seama exact, dar sigur nu voi deveni vecin cu facticitatea si banalitatea in arta.

B.T.: Avand in vedere numarul destul de mare de targuri de arta, galerii de arta, proiecte, credeti ca arta a murit sau se afla intr-o perioada de efervescenta?

D.C.: Chiar daca exista multe locuri si mijloace de promovare artistica acum, arta se afla la granita dintre cadere si efervescenta. Traim o perioada de usoara criza de identitate estetica – asta si pentru ca s-a inovat prea mult in secolele 19 si mai ales 20, dar si pentru ca s-a creat un sistem de promovare mondial (sau o mentalitate dominanta de promovare) ce eludeaza deseori demersul si pune inainte business-ul, cota de piata, concurenta cu orice pret. Exista insa semne ca noi miscari artistice sau individualitati pronuntate nu vor lasa arta sa capituleze in fata consumerismului si a ideii de marketing-art. Multe depind si de artisti, nu numai de curatori, pentru ca lucrurile sa reporneasca intr-o directie buna. De asemenea, educatia artistica in scoli ar trebui sa existe pretutindeni si sa se puna mai mult accent pe ea.

Bunul gust insusi trebuie reintronat.

B.T.: Care sunt artistii care v-au influentat?

D.C.: Artisti ce m-au influentat: unii suprarealisti si expresionistii celui de-al doilea val, iar din trecut Blake, Bosch, Munch si Van Gogh.

Va multumim pentru colaborare.

Advertisements

Leave a comment

Filed under interviu, pictura

Interviu Vlad Eftenie

Interviul a fost realizat de Bogdan Teodorescu pentru DanaArtGallery:alt

B.T.: Cand ati auzit prima data cuvantul arta?

V.E.: Cand eram mic; cresterea mea s-a dovedit a fi o “arta” in sine.

B.T.: De ce ati ales sa faceti arta? Ati putea renunta sa faceti arta si in ce conditii?

V.E.: “Arta” probabil fac in picaturi minuscule, nu o produc in cantitati industriale. Cand “ceva”-ul devine arta? Probabil atunci cand poti transmite celorlalti acele trairi interioare care nasc alte trairi interioare care nasc trairi.

B.T.: Ati putea sa explicati, in cateva cuvinte, cuiva (din afara domeniului) care este importanta artei?

V.E.: Arta transmite in timp, arta vibreaza, arta transforma ceea ce este menit sa nu se piarda.

B.T.: Ce reprezinta pentru dumneavoastra termenul de “original”?

V.E.: Esti original atunci cand te asculti, cand cauti in tine expresia artistica, cand aduci prin tine ceva nou.

B.T.: Credeti ca originalitatea tine in mod obligatoriu de noile medii de lucru (tehnica)? alt

V.E.: Originalitatea e in sine insasi o calitate, nu tine cont de conditionarile fizice ale mediului de lucru. Pentru a fi original insa trebuie sa lucrezi, sa te exprimi, iar acest fapt necesita instrumente pe care sa le poti stapani. Poti insa stapani intrumentele si fara a fi original dar aceasta nu garanteaza iesirea din anonimat.

B.T.: Care credeti ca este locul si rolul artei contemporane romanesti in peisajul artistic international? Unde va plasati propria creatie?

V.E.: Pentru ca arta romaneasca contemporana sa aiba un loc la o masa mai mare, cineva trebuie sa fi auzit inainte de toate de ea. Creatia mea nu e contemporana, e pur si simplu o cautare a propriului Eu, privind in afara mea.

B.T.: Ce credeti ca ati putea schimba in relatia publicului din Romania cu arta contemporana romaneasca?

V.E.: Educatia este esentiala dar ea depinde inainte de toate de un mediu institutional coerent. Pe cine interseaza arta stie cum arata si evolueaza aceasta relatie. Sensibilitatea nu se invata la scoala din pacate, dar se poate cultiva.

B.T.: Unde va vedeti din punct de vedere al creatiei peste 5 ani, dar peste 10 ani?

V.E.: Intr-un punct din care sa ma intreb unde ma voi vedea din punct de vedere al creatiei peste 5 ani, peste 10 ani.

B.T.: Avand in vedere numarul destul de mare de targuri de arta, galerii de arta, proiecte, credeti ca arta a murit sau se afla intr-o perioada de efervescenta?

V.E.: Arta exista. Numar mare? Doar de sarbatorile legale, poate.

B.T.: Care sunt artistii care v-au influentat?

V.E.: Cei pe care i-am inteles, cu care am rimat, din orice domeniu.

Va multumim pentru colaborare!

1 Comment

Filed under artisti, fotografie, interviu

Interviu cu Catrina Vasile

INTERVIU cu Catrina Vasile

Interviu realizat de DanaARTGallery si Bodan Teodorescu, curatorul galeriei:

Bogdan Teodorescu: Cand ati auzit prima data cuvantul arta?

Catrina Vasile: In clasa a II-a , cand d-na invatatoare a observat ca sunt un pic mai diferit la ora de pictura, fata de ceilalti colegi ai mei.

B.T.: De ce ati ales sa faceti arta? Ati putea renunta sa faceti arta si in ce conditii?

C.V.: Nu am ales sa fac arta. Arta o faci pur si simplu… daca poti! Nu as putea renunta niciodata la un dar atat de frumos si de special, orice s-ar intampla. Daca imi place foarte mult sa merg pe bicicleta si intr-o zi mi s-ar lua aceasta bucurie si peste 20 de ani mi-as face singur o bicicleta si tot as sti sa merg pe ea.

B.T.: Ati putea sa explicati in cateva cuvinte cuiva (din afara domeniului) care este importanta artei?

C.V.: Iti da libertatea sa faci ce vrei sa faci, iti da un scop in viata.

B.T.: Ce reprezinta pentru dumneavoastra termenul de “original”?

C.V.:  Sa ai cele mai bune si frumoase modele in viata dar rezultatul final sa uimeasca lumea prin originalitate!

B.T.: Credeti ca originalitatea tine in mod obligatoriu de noile medii de lucru (tehnica)?

C.V.:  Nu.

B.T.: Care credeti ca este locul si rolul artei contemporane romanesti in peisajul artistic international? Unde va plasati propria creatie?

C.V.:  Locul este unul foarte potrivit; traim vremuri foarte grele si urate, asta este locul pe care si-l merita, iar rolul ei este unul chiar foarte important, tocmai de a confirma si mai puternic cele spuse. Cel care ne plaseaza creatiile in aceasta istorie a artei este Timpul.

B.T.: Ce credeti ca ati putea schimba in relatia publicului din Romania cu arta contemporana romaneasca?

C.V.:  Nimic. Publicul roman cauta Frumosul Inaltator!

B.T.: Unde va vedeti din punct de vedere al creatiei peste 5 ani, dar peste 10 ani?

C.V.:  Speranta si optimism inca mai am. De aceea sper sa ma gaseasca acolo unde ii e locul unui artist.

B.T.: Avand in vedere numarul destul de mare de targuri de arta, galerii de arta, proiecte, credeti ca arta a murit sau se afla intr-o perioada de efervescenta?

C.V.:  Arta in general este un cufar plin de pietre pretioase pe o corabie ce rataceste intr-un ocean. Mi-e greu sa spun in ce directie merge arta in vremurile noastre, avand in vedere cat de cunoscuta si de apreciata este.

B.T.: Care sunt artistii care v-au influentat?

C.V.: As incepe cu parintii mei, sunt cei mai mari artisti ai mei, alaturi de fratele si surorile mele, de prieteni, de intamplarile bune si rele din viata mea, de credinta mea fata de Dumnezeu, si de ce sa nu recunosc: Constantin Brincusi si Michelangelo Buonarroti!

Plartprovd, pagina personala a sculptorului.

Pagina artistului pe site-ul DanaArtGallery.

 

Leave a comment

Filed under artisti, interviu, sculptura

Interviu cu Raluca Turliu Cobilanschi

Interviu realizat de DanaARTGallery si Bodan Teodorescu, curatorul galeriei:

Bogdan Teodorescu: Cand ati auzit prima data cuvantul arta?

Raluca Turliu Cobilanschi:  Aceasta mi se pare cea mai grea intrebare din tot interviul…

Cuvantul in sine nu stiu sigur cand l-am auzit… nu sunt nici prea mica pentru a-mi putea amintii amanunte foarte multe din copilarie si nu sunt nici batrana ca sa am un motiv sa nu-mi amintesc acest lucru.

Adevarul este ca nu cuvantul in sine auzit este important ci faptul ca parintii mei, in special mama a stiut sa-mi cultive de mica gustul pentru frumos, pentru lucruri sensibile, fapt ce s-a pliat pe interiorul meu plin de sensibilitate, pe un talent innascut la desen si uite asa fara a putea sa-mi dau seama, m-am trezit ca am inclinatie spre arte.

B.T.: De ce ati ales sa faceti arta? Ati putea renunta sa faceti arta si in ce conditii?

R.T.C.: Daca as vrea sa fac pe interesanta, as raspunde ca vai acest lucru era in mine, este o intrebare fara sens, pentru ca este ca si cum m-ai intreba cand am ales sa fiu femeie.

Insa adevarul este mult mai simplu si mai prozaic.

Dupa cum am afirmat si mai sus, am fost o fata sensibila care se refugia in lumea ei de desene inocente de mica.

Parintii mi-au povestit ca inca de la doi anisori am umplut cartea de telefon cu niste desene mai precis niste semen pe care cu mandrie le denumisem “pupe”. Cred ca a fost cea mai abstracta manifestare artistic a mea.

Apoi pe la varsta de 5 ani am evoluat, fireste la desene cu printese, ca mai tarziu, totul sa culmineze cu nesfarsite si autizante ore de  de desenat parul plin de carlionti ai Angelei Similea. Mi-a placut intotdeauna sa desenez insa nu am luat in serios acest lucru in copilarie.

In scoala generala orele mele preferate erau fireste cele de desen. Atunci am inceput sa urasc matematica si am facut primul barter din viata mea: eu le faceam desenele colegilor mei mai putin talentati si ei imi faceau tema la matematica.

Abia in clasa a opta, profesoara de desen m-a intrebat daca nu vreau sa dau la Tonitza. Si practic acesta a fost momentul oficial al contactului meu propriuzis cu artele.

Am intrat la grafica la clasa prof. Iuri Isar.

Apoi m-am indragostit iremediabil de teatru si am facut scenografie la UNATC.

Sincer iti spun ca nu stiu daca este arta ceea ce fac eu, insa am o nevoie organic, aproape, de a crea. Nu, nu pot trai fara sa creez.

B.T.: Ati putea sa explicati in cateva cuvinte cuiva (din afara domeniului) care este importanta artei?

R.T.C.: Sunt de parerea ca fara arta viata ar putea exista fara probleme, insa ar fi foarte, foarte, foarte urata, trista si gri.

B.T.: Ce reprezinta pentru dumneavoastra termenul de “original”?

R.T.C.: Originalitatea?

Este lipsa de informatie!

B.T.: Credeti ca originalitatea tine in mod obligatoriu de noile medii de lucru(tehnica)?

R.T.C.: Nu. Tehnologia consider ca este doar un alt instrument de lucru care ma ajuta sa ma pot exprima. Este un instrument ce cred ca ar fi pacat sa nu il folosesc, sa nu ma joc, sa nu experimentez.

B.T.: Care credeti ca este locul si rolul artei contemporane romanesti in peisajul artistic international? Unde va plasati propria creatie?

R.T.C.: Ca artist roman nu pot decat sa sper ca scena internationala primeste cu acelasi interes lucrarile provenind din acest spatiu de creatie. Nu cred in specificul national al artei si, tocmai de aceea, consider ca fluxul de idei la care suntem conectati cu totii, prin lucrarile pe care le realizam, prin dezbaterile pe care le nastem, functioneaza ca un limbaj comun propriu, ca un fond comun de cunoastere accesibil oricui.

B.T.: Ce credeti ca ati putea schimba in relatia publicului din Romania cu arta contemporana romaneasca?

R.T.C.: Orice lucrare prezentata este un pas inainte inspre audienta, fiecare dezbatere si forma noua de prezentare a unei idei este un vector de comunicare cu si inspre publicul romanesc. Consider ca audienta romaneasca este in crestere, fapt de natura sa ma bucure nespus – priviti galeriile, sunt din ce in ce mai pline de oameni, iar nivelul de discutie dintre artist si audienta creste cu fiecare nou intrat intr-un muzeu, cu fiecare lucrare noua de pe simeze.

B.T.: Unde va vedeti din punct de vedere al creatiei peste 5 ani, dar peste 10 ani?

R.T.C.: Nu stiu. De fapt, nici nu ma intereseaza. Important este drumul si nu destinatia.

B.T.: Avand in vedere numarul destul de mare de targuri de arta, galerii de arta, proiecte, credeti ca arta a murit sau se afla intr-o perioada de efervescenta?

R.T.C.: Cred cu tarie certa este intr-o perioada de efervescenta. Ce ma intristeaza este insa faptul ca vad din ce in ce mai multi tineri talentati care nu pot gasi spatiul in care sa se manifeste si sa se afirme. De aceea cred ca este minunat demersul acestei galerii.

B.T.: Care sunt artistii care v-au influentat?

R.T.C.: Cred ca suntem cumulul experientelor noastre, a educatiei primite, a influentei societatii si mediului inconjurator, a starilor prin care trecem, a realitatii pe care o traim zilnic si de aceea nu cred intr-o influenta a unui artist anume asupra mea. Dar daca totusi sunt obligata sa raspund la acesta intrebare as spune ca rezonez cu suprarealismul.

Leave a comment

Filed under artisti, interviu